Ce ne rezerva viitorul? Putem avea incredere in inteligenta artificiala si in roboti? Le vom acorda drepturi robotilor sau vor fi sclavii nostri? Robotii si inteligenta artificiala vor ajunge sa domine lumea? Vor avea acestia constiinta? Ne vom indragosti de ei, iar ei ne vor iubi? Pot fi agentii artificiali o forma a atentiei si grijii pentru oameni sau un surogat nociv al afectivitatii umane care, de fapt, sporeste alienarea? Oare noi, oamenii, vom deveni cyborgi? Sunt doar cateva dintre intrebarile care configureaza viitorul nostru si al intregii umanitati. Un viitor care poate fi distopic, cu o omenire intrata in definitiva obsolescenta, sub un risc existential, sau unul utopic, in care vom fi eliberati de povara muncii si amenintarea mortii, inclusiv distrugerea planetei noastre, viitorul poate fi drept sau plin de fracturi sociale si inegalitati, totalitar sau democratic.
Inteligenta Artificiala (IA), unde activitatea colaborativa la nivel European poate face diferenta in contextual concurentei la nivel mondial. Obiectivul principal este crearea unei platforme europene de IA, pentru sprijinirea intreprinderilor si sectoarelor pentru accesarea expertizei, know-how- ului, algoritmilor si instrumentelor pentru a aplica IA si a genera impact in piata.
Robotii si Inteligenta Artificiala sunt deja in lumea noastra, in viata de zi cu zi. Mai putin vizibili astazi, maine vor fi pretutindeni. Se hranesc cu date si informatii pe care noi le oferim, interprind actiuni pe care le dorim sau de care ne este frica. Traim astazi un proces de transformare a vietii in date, a proceselor si fenomenelor lumii in algoritmi, iar din aceasta noua structura se ridica un viitor incert. Pe internet, in razboaie, in birouri si in fabrici, in banci si pe bursa, in stiinta si in divertisment, in spitale si chiar in scoli, agentii artificiali si Inteligenta Artificiala au si vor avea locul lor.
Se vehiculeaza ideea ca traim in era inteligentei artificiale, ca si cum aceasta ar fi o noutate. Nu stiu daca pentru voi este acceasi surpriza pe care am avut-o si noi atunci cand am aflat ca radacinile acesteia se intind departe in istorie, pana in mitologia greaca. Acolo este prezentata povestea lui Hefaistos, zeul focului, al metalelor si al artizanilor, care faureste arme si armuri miraculaose, printre care obiecte ce se misca singure (asemanatoare cu ideea de roboti inteligenti). Aristotel a inventat logica silogistica in secolul 4 BC, primul sistem formal de rationament deductiv. In 1206 AD, un inventator arab numit Al-Jazari, creaza ceea ce este considerat a fi primul robot humanoid programabil: o barca in care se aflau 4 'muzicieni mecanici', automate muzicale propulsate de puterea apei. Leonardo da Vinci proiecteaza in secolul al XV-lea, robotul cavaler, un robot umanoid care functioneaza pe baza unui sistem de scripeti si cabluri si care poate replica miscari asemanatoare celor umane, de exemplu se aseaza sau isi poate ridica vizorul. Termenul 'cibernetica' este patentat in 1943, dupa ce romanul Stefan Odobleja descrie fundamentele teoretice ale ceea ce urma sa fie numita cibernetica generala. 1956 este anul in care apare termentul de inteligenta artificiala in cadrul primei conferinte dedicate acestui subiect. Anii '90 aduc dezvoltari impresionante in zona de inteligenta artificiala: demonstratii de machine learning, data mining, intelegere a limbajului vorbit si traducere, realitate virtuala si jocuri. Robotul cu fata umana care exprima emotii este descris intr-o dizertatie in anii 2000, urmand ca in 2017 un astfel de robot, numit Sofia sa devina primul robot-cetatean si e capabil sa dea raspunsuri la intrebari neplanificate. Noiembrie 2017, Koding creaza o aplicatie utilizand tehnologie Microsoft, care isi propune sa augmenteze business-urile cu inteligenta artificiala. In viitorul (mai mult sau mai putin) indepartat exista doar businessuri care au preluat provocarea revolutiei digitale si s-au reinventat inteligent. (Si va vine sau nu sa credeti, dar) va urma...
Arta de a face viitorul este arta virtutilor si actiunii morale. Viitorul nu este predeterminat, ci o constructie morala. Este rezultatul alegerilor si cautarilor noastre, al viziunii, imaginatiei si norocului, al criticii prezentului, al luptei pentru idei, resurse si tehnologii. Desigur, asa cum observa si un filosof revolutionar al secolului XIX, nu ne vom face viitorul in conditii alese de noi, iar progresul, atat de dorit, impingandu-ne inainte ruineaza trecutul, conform altui filosof, poate si mai profund, al secolului XX.
